Anxietatea reprezinta o tulburare emoţională pronunţată, manifestată prin stare de neliniște accentuată, care poate fi insoţită de fenomene organice de tipul tulburarilor de ritm cardiac, transpiraţiei și tremor al extremităţilor. Anxietatea se manifestă in mod frecvent ca raspuns la un eveniment stresant sau al unei stări prelungite de tensiune psihică, insă există și situaţii in care tulburarea emoţională apare in anticiparea unui viitor agent de stres.
“Persoanele cu anxietate socială au o teama exacerbată ca vor fi judecate de catre cei din jur, iar aceasta spaimă le impiedica să se angajeze in activităţi sociale, afectând relaţiile interpersonale și dezvoltarea individuală.”
Diferenţierea între ce este normal/obişnuit şi ce reprezintă tulburare. Anxietatea socială – cand este normală și când este patologică. Tulburarea de anxietate socială (fobia socială) este o condiţie medicală, o afecţiune care provoacă frică și tensiune persoanei atunci când se află in preajma oamenilor. Persoanele cu anxietate socială au o teama exacerbată ca vor fi judecate de catre cei din jur, iar aceasta spaimă le impiedica să se angajeze in activităţi sociale, afectând relaţiile interpersonale și dezvoltarea individuală.
Când devine anxietatea socială o problemă? Să ne imaginam că adolescentul a fost transferat recent la o altă școală. Poate experimenta o anumită stare de neliniște și incordare deoarece dorește să lase o impresie bună noilor colegi.
Trăirile sunt firești, normale pentru perioadele de tranzitie indiferent că este vorba despre o școală nouă, mutarea intr-un alt oraș sau participarea la o competiţie pentru prima dată. Intr-o anumită măsura, aceste stări se pot dovedi utile deoarece te fac mai atent la ceea ce se intamplă in jurul tau. In decursul catorva săptamâni, pe parcurs ce ii cunoști pe colegii din clasă, profesorii, aceste stări vor scădea in intensitate până ce vor disparea.
In cazul persoanelor cu anxietate socială, lucrurile stau diferit. Gradul de neliniște și nervozitate resimtit este mult mai ridicat, iar teama de a nu fi judecat, teama de a greși, ii copleșește intr-atat incat le afecteaza inclusiv abilitatea de a-si indeplini sarcinile sau le genereaza un comportament de apărare care se manifesta prin refuzul de a participa la anumite proiecte de echipa ori de a-și prezenta iniţativele in mod public. Cum se manifestă simptomele de anxietate socială:
Din categoria simptomelor fizice ale anxietatii sociale fac parte:Inroșirea feţei; transpiraţia, tremor, inima incepe să bată cu putere in situaţii sociale, nervozitatea creste până in punctul in care poate determina apariţia senzaţiei de greaţă, lipsa sau evitarea contactului vizual cu ceilalţi, postura corporală rigidă, incordare in prezenţa altor persoane. Semne ale tulburarii de anxietate sociala la nivel comportamental:
Constienţa de sine ridicată – atenţie accentuată faţă de realitatea inconjuratoare in preajma altora. Sentimentul de jenă, persoana se simte jenată si/sau stingheră in faţa altor persoane. Senzaia de “minte goala”, persoana nu știe ce să le raspundă oamenilor, nu iși găseste cuvintele. Frica și ingrijorare că va fi judecată negativ ori respinsă, umilită.
Infricoșare la gândul că este in preajma străinilor. Evitarea locurilor unde sunt multi oameni, la activităţi extra scolare in grup.
Cauze:
Factorii care produc și mențin tulburarea anxioasă socială sunt:
1. Predispoziții anxiogene (genetice și ontogenetice): timiditate în copilarie, reacții excesive la pericole, teamă de situații sau persoane străine, predispoziția spre emoții negative încă din copilărie, părinți anxioși sau depresivi, părinți excesiv de critici sau nesuportivi, cultivarea unei sensibilități excesive la părerile celorlalți (ex. ce-o să zică lumea?)
2. Disfuncții:
Cognitive: Atenția-focalizare excesivă pe trăirile și comportamentele proprii în situația socială preocupare excesivă pentru cum vă evaluează ceilalți preocupare excesivă pentru ce ar putea merge rău într-o situație socială anticipată focalizare excesivă pe ce a mers prost (trăiri, evaluări negative ale celorlalți), atenție diminuată pentru sarcinile de lucru, atenție diminuată pentru stimuli neutri sau pozitivi. Gânduri și atitudini disfuncționale, gânduri excesiv de critice, devalorizante despre sine, gânduri că ceilalți sunt foarte atenți la ce spuneti/ faceti (părerile lor sunt esențiale), gânduri că ceva rău se va întâmpla în următoarea situație socială (catastrofizare), atitudine perfecționistă, atitudine de mascare a semnelor anxietății
Comportamentale: evitarea situațiile sociale, evitarea comportamentelor în situații sociale (vorbit, scris, mâncat etc.), comportamente excesive de siguranță (consum de alcool, țigări, evitarea contactului vizual, pregătirea excesivă).
3. Deficite de deprinderi și emoții pozitive: Gestionarea îngrijorărilor, luarea deciziilor, dificultăți de comunicare și de negociere, dificultati în identificarea valorilor personale, lipsa unor proiecte personale semnificative, lipsa unor activități plăcute, interacțiuni cu cei apropiați lipsite de afecțiune
4. Situatii sociale declanșatoare: Prezentări discurs în public, intâlniri/conversații cu persoane necunoscute, conversații cu persoane care reprezintă autoritatea, conversații la petreceri, întâlniri de grup. A fi observat în timp ce mănâncă, bea, etc. Anumite predispoziții anxiogene interacționează cu anumite disfuncții și deficite producând și menținând tulburarea anxioasă socială. Nu putem modifica predispozițiile însă putem avea succes în terapie reglând disfuncțiile și deficitele, acestea fiind țintele procesului terapeutic.
Tratament
Consilierea terapeutică și psihoterapia reprezintă principalele metode de tratament ale anxietatii sociale ale copilului și adolescentului, care implica verbalizarea temerilor pacientului cu privire la gândurile și experientele proprii legate de anxietate. Pshihoterapeutul poate aplica terapia cognitiv comportamentală (TCC) pentru tratarea anxietatii sociale a copilului prin invăţarea pacientului cum sa identifice, să inţeleagă și să schimbe gândurile și comportamentele anxioase care interferă cu activităţile de zi cu zi și ii afectează performanta școlara.
In anumite situatii, terapia comportamentală poate fi completată de medicaţie antidepresivă sau anxiolitică in funcţie de particularităţile fiecarui caz in parte și a recomandărilor medicului sub observatia caruia se afla adolescentul.
Bibliografie selectivă:
Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale
(The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition,
Text Revision (DSM-5-TR), Coordonator Stiintific Prof. Dr. Aurel Romila
